NOSLAC – TRECUT – PREZENT – VIITOR
Istorie şi legendă
Este indeobste cunoscut ca malurile raurilor si vaile au fost locuite din cele mai vechi timpuri, fapt dovedit de descoperirile arheologice de pe intreg teritoriul tarii noastre, dar si a altor tari. De la aceasta regula nu au facut exceptie nici satele comunei Noslac, asezate pe albia raului Mures. Valea Muresului a fost dintodeauna o importanta retea pentru circulatie. In trecutul indepartat, si chiar pana in perioada interbelica cursul Muresului a fost folosit si pentru plutarit. Din antichitate cu plutele se transporta sare de la Saline, dar si alte produse. Muresul a fost considerat de cronicari mijlocul Ardealului, linia care imparte campia deluroasa a Transilvaniei de dealurile Tarnavelor.
Străvechi leagăn de pământ românesc, locaş străbun de cuget şi simţire românească, Noslacul sălăşluieşte durabil în istoria neamului al cărui mândru stindard este. De demult, din negura vremurilor aceste minunate locuri au păstrat vie flacăra arzândă a focului de dor de ţară, de dor de mamă şi tată, de dor de cer senin şi de izvoare cristaline, de dor de libertate. Venit-au mulţi, şi des, peste noslacani; unii de obârşie asiatică; alţii mai de pe-aproape, de prin civilizaţia europeană. I-a atras recoltele agricole, pădurile şi vitele noastre. Au constatat că suntem aprigi luptători pentru ce-i al nostru, că nimic şi nimeni niciodată nu ne poate lua ce ne aparţine. Şi-au mai aflat că suntem nişte bogaţi săraci! Bogaţi prin ce ne-a dat bunul Dumnezeu şi săraci prin ce ne-au hărăzit jefuitorii de lumi. Dar noi suntem mândrii că suntem aşa, pentru că istoria noastră, viaţa noastră, sunt cărţi de căpătâi ale întregului neam românesc. Aşa a fost şi aşa va fi. Că tot ce s-a făcut pe aceste locuri, cu trupul, sufletul şi mintea băştinaşilor s-a făcut; şi ce se va mai face tot aşa se va face. Pentru că bogatiile naturale din inima noslacanilor, va dăinui veşnic.
În geografia umană românească, studiul aşezărilor rurale a reprezentat una din preocupările principale ale geografilor. Prin analogie cu solul, care este rezultatul tuturor interacţiunilor fizico-geografice, aşezarea umană poate fi considerată chintesenţa întregului complex geografic. Apariţia, structura dinamică şi relaţiile dintre aşezări sunt strâns legate de raportul teritorial al componentelor fizico-economico-geografice.
Cat priveste asezarile, situatia se complica. Numai pe teritoriul satului Noslac au fost depistate pana in prezent cateva asezari. Din pacate, insa, nu tot materialul descoperit a fost prelucrat si publicat. De exemplu, asezarea romana de langa Podisor care se extinde pe un vast teritoriu de cateva zeci de hectare si de o parte si de alta a paraului. In partea de catre Captalan a fost descoperit un cuptor, tot acolo cu ocazia amenajarii drumului, au fost descoperite numeroase vase de ceramica. De altfel ceramica s-a gasit si se pot vedea cioburi la suprafata pe cele cateva zeci de hectare .
Descoperirile arheologice au fost descrise de Mircea Rusu, de reputatul profesor Dumitru Protase si inventariate din toate satele de specialistii din Alba Iulia. Reproducem in intregime parerile prof. Dumitru Protase „O intinsa asezare de bordeie si gropi de provizi, situata pe terasa de la marginea vestica a satului, a fost sondata arheologic in ani 1961 si 1962, constatandu-se ca peste o parte a ei se suprapune un cimitir de inhumatie din sec. VI-VII, dintre care s-au dezvelit 112 morminte. In asezare au fost sapate trei bordeie si patru gropi de provizii. Bordeiele cercetate, de forma rectangulara si adanci de aproximativ 1 m, au in medie suprafata de 3 x 2,50 m si sunt lipsite de vatra sau cuptor de foc interior. Gropile de provizii plasate printre bordeie si in apropierea nemijlocita a acestora, au forma de ceaun, chiup sau cilindrica, sunt adanci de circa l m fata de nivelul antic, iar pe peretii nearsi se mai pastreaza uneori urme de lipitura. Atat in bordeie si in gropile de provizii, cat si in stratul de cultura apartinator s-au descoperit bucati de rasnita de tip roman, greutati de la razboiul de tesut, fragmente de tigle si caramizi romane refolosite, oase de animale si cioburi de vase. In bordeie au mai aparut bulgari de chirpic ars cu amprente de nuiele, iar gropile de provizii – carbune si cenusa. Intr-o groapa s-a gasit un pieptene de os cu spatele curbat, ale carui pasele erau prinse cu nituri de fier .
Bordeiele cercetate – pe baza ceramicii si a piaptanului – se dateaza in sec. IV-V si apartin, ca de altfel intreaga asezare, populatiei daco-romane. In aria cimitirului din sec. VI-VII unele morminte de asemenea ar putea fi ale autohtonilor.
Intrucat locuitorii comunei Noslac nu au avut posibilitatea sa faca cunostinta cu materialele publicate in REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDETULUI ALBA, Alba Iulia 1995 ne permitem sa reproducem in intregime paginile care cuprind date privitoare la comuna Noslac .
1. Pe prima terasa a Muresului, la marginea de vest a comunei, in punctul „Livada” sau pe „Eses” au fost descoperite si cercetate prin sapaturi sistematice ( 1960-1963) conduse de M Rusu mai multe asezari si cimitire. Asezarea a fost locuita mai intai in epoca eneolitica, cultura Petresti. Din aceasta faza provine ceramica pictata bicroma sau policroma, bucati compacte de cirpic, unelte de silex, oase de animale, doua ace de cupru etc. Asezarea eneolitica a avut un singur nivel de locuire ce se incadreaza in faza A – B a culturii Petresti. La circa 800 m spre sud-est, pe aceeasi terasa s-a descoperit o alta asezare ce apartine ultimei faze a culturii Petresti (B). Epocii eneolitice ii apartin si mormantul de copil, descoperit in asezare, precum si sase morminte de inhumatie, chircite si fara inventar, gasite in partea de sud-vest a cimitirului prefeudal. S-a putut stabili apoi o locuire din perioada hallstattiana cu bordeie din care provine un bogat material ceramic si un pandantiv de bronz in forma de semiluna. Pe baza aceatora, asezarea a fost datata in Hallstatt A. A fost dezvelit si un bordei apartinand culturii Basarabi (Hallstatt C) situat in partea de sud – vest a cimitirului prefeudal. Peste nivelul hallstattian s-au inregistrat urme de locuire dacica din Latene-ul mijlociu. Au fost descoperite gropi cilindrice ce contineau fragmente ceramice lucrate cu mana si fragmente de defactura celtica lucrate cu roata. Pe aceeasi terasa Muresului, incepand din gradina lui Ioan Chiorean si pana la marginea asezarii neolitice, s-a descoperit o asezare din sec. IV-V. Au fost descoperite bordei si gropi de provizii, greutati de la razboaie de tesut, rasnite, caramizi si tigle romane refolosite, oase de animale, un pieptene de os cu maner semicircular si ornamentat cu cercuri concentrice, o secera de fier, o ancora cu veriga la capat, un dop de os perforat in cruce. In acelasi loc, pe o mare intindere, suprapunandu-se peste asezarile amintite s-a descoperit un intins cimitir din care s-au dezvelit 125 morminte. Cimitirul este de inhumatie cu mormintele dispuse in siruri la interval de 2 m, distanta dintre morminte fiind de 1-3 m. Scheletele sunt intinse si orientate in directia vest-est. Au fost descoperite si morminte de cai intercalate intre sirurile de morminte umane. Inventarele funerare constau din podoabe, arme, unelte, ceramica, vase de lemn cu cercuri de fier sau bronz. Vasele de lut sunt lucrate cu mana ori cu roata. Armele sunt relativ numeroase constand din spade, sabii, pumnale, topoare de lupta cu varfuri de lance, varfuri de sageti. Uneltele sunt reprezentate prin: foarfeci, cutitase, gresii de ascutit, pensete, ace. Piesele de harnasament sunt reprezentate prin zabale cu bara laterala, scarite si catarame de chinga seii. Podoabele sunt margelele, cerceii si cataramele. Margelele au fost lucrate din lame subtiri de argint (in forma de butoias), sticla, ambra, pasta colorata emailata, plumb sau lut ars. Cerceii sunt de diferite forme lucrati din argint sau bronz, unii ornamentati prin granulatie. Cataramele au fost lucrate din fier, bronz sau argint si sunt de diferite forme si tipuri printre care figureaza si cele de tip bizantin turnate si ornamentate cu semiluna si cruce ajurata ori cercuri incizate. Tot bizantina este si o limba de curea din argint aurit. Au fost descoperiti apoi piepteni din os, atat in mormintele de femei cat si in cele de barbati. Cimitirele sau curelele descoperite erau impodobite cu aplici dreptunghiulare sau aplici de diferite forme lucrate din bronz, argint sau argint aurit. Teaca unei spade a fost ornamentata cu aplici piramidale. Dintre podoabele descoperite in morminte mai amintim tuburi de plumb aplicate, probabil pe imbracaminte, lantisoare de bronz cu pandantive de bronz, nituri sau cuie de bronz etc. Au fost descoperite doua fibule de bronz, nituri sau cuie de traditie romana si o moneda de la Elagabal (218-222 e .n.). Cimitirul dateaza cu precadere din sec. al VII-lea, apartinand grupului militar de tip merovingian tarziu si avand stranse legaturi cu cele de la Band si Unirea (Veresmort ) din Valea Muresului si cu altele din apusul Pannoniei. Inceputurile lui inca din sec. al VI-lea nu sunt bine precizate, iar sfarsitul lui indica cerceii stelatii si granulati si un mormant de tip avar situat la marginea cimitirului catre Mures. Populatia ingropata aici exploata si valorifica sarea din salinele ce se aflau in vecinatate. Pe aceeasi terasa a fost indentificata o asezare din sec. VIII – IX. In ambele cazuri este vorba de bordeie si gropi de provizii, iar descoperirile constau din ceramica lucrata cu roata si ornamentata cu benzi de linii ondulate sau alte motive. In cadrul asezarii din sec.VIII-IX a fost descoperita si ceramica bizantina de import.
2. La locul numit „Pompa de apa „, situat la aproximativ 3 km vest de comuna, tot pe o terasa a Muresului, au fost efectuate sondaje conduse de M Rusu. Aici, cu ocazia executarii unui sant pentru o conducta, au fost descoperite fragmente ceramice de tip Cotofeni si mai multe morminte de inhumatie scitice.
3. La circa 100 m „Pompa de apa „, in malul Muresului a fost indentificat un bordei cu ceramica de factura provincial romana lucrata cu roata si cateva fragmente de ceramica dacica facuta cu mana. Un alt bordei se dateaza, pe baza ceramicii in secolul VII-VIII e.n. In apropriere s-au descoperit 18 morminte de inhumatie de copii si adulti, care, pe baza inventarelor constand din cercei, inele din bronz si argint, au fost datate in sec. X-XI. Se presupune ca ele au apartinut unui cimitir ce se intinde pe o lungime de peste 100 m.
4. La locul numit „Sumughi „, situat la circa 6 km sud de comuna, I. Mitrofan a facut sapaturi intre 1963-1966. Aici a fost indentificata o asezare din epoca bronzului (cultura Wietenberg) si s-a descoperit un mormant de incineratie apartinand aceleasi culturi. Au fost descoperite, de asemenea, resturile unei asezari din prima perioada a fierului. Peste acestea s-a suprapus o asezare dacica din epoca romana ce se dateaza in sec.II-III. Au fost descoperite 6 semibordeie, 13 gropi de provizii, 1 cuptor si 2 vetre de foc. Inventarul descoperit consta in majoritate din ceramica la care se adauga cateva obiecte de fier printre care 1 cutit de plug si de bronz, rasnite, zgura de metal etc. Ceramica romana este in proportie de 55 %, iar cea dacica este reprezentata atat prin cea lucrata cu mana cat si la roata. Sunt prezente formele de vase specific dacice printre care si ceasca.
5. In 1975, alunecarea malului drept al Paraului „Somaghia”, la 0,5 km sud-vest de marginea localitatii, a scos la iveala in profilul peretelui cateva bordeie cu vatra de foc si gropi eneolitice (cultura Petresti), precum si numeroase piese litice si fragmente ceramice din culturile Turdas, Petresti, Cotofeni si din Hallstatt (materiale la scoala generala din localitate).
6. Pe teritoriul comunei, fara precizari topografice, sunt semnalate: a) asezari din epoca neolitica, cultura Cris, epoca timpurie a bronzului, un cimitir din prima epoca a fierului si o asezare romana: b) vas bitronconic din prima epoca a fierului se pastreaza in Mz. Aiud (3607)”
11. In aceasi lucrare sunt mentionate descoperirile din satul Stana de Mures: 1.Pe Dealul Ursului se afla o asezare continand material caracteristic culturii Cotofeni (Mz. Aiud, 1883-83) si de la inceputul epocii bronzului. S-au descoperit fragmente ceramice si un fragment de topor din piatra slefuita. 2. Pe culmea dealului Borzas s-au descoperit fragmente ceramice de factura grosolana apartinand unei culturi ce nu a fost indentificata din cauza lipsei de cercetari la fata locului. 3. Din puncte neprecizate provin fragmente ceramice dacice din sec. I i.e.n.- I e.n. (Mz. Aiud, 1959-1863 )”
12.”Pe teritoriul satului Captalan, fara precizari topografice se semnaleaza: a) urmele unei asezari apartinand culturii Cotofeni (Mz. Aiud, 1640-47): b) doua topoare de piatra apartinand culturii Cotofeni: c) o moneda dacica ( MIC, 45 ): d) s-au semnalat si descoperit monetare romane (imperiale)
13. In Gabud: „1.Dupa unele informatii, in punctul „La Hume” ar exista tumuli de pamant. De aici se mentioneaza doua sabii, dintre care una intreaga, precum si topoare (de forme ciudate). 2. Din locul „In Sehini „se semnaleaza un topor de bronz (celt )”
l4. Merita sa ne oprim putin si asupra slavilor. Slavii de est au patruns, la inceput, impreuna sau in componenta altor popoare migratoare de timpuriu in Moldova si Muntenia, ajungand pana la malul Dunarii. Slavii de vest se infiltreaza mai tarziu in Ardeal, abia prin veacurile VII-VIII. Vestigii arheologice ale slavilor au fost descoperite si in Noslac. Pe una dintre harti (cf. p.40-41.I st.Rom. III) sunt mentionate asezari, la pct. 245, din secolele VI-VIII. In interiorul locuintelor descoperite, precum si in gropile de provizii din apropierea locuintelor au fost gasite produse si obiecte ce pot servi dovezi ca populatia din zona respectiva s-a ocupat cu agricultura .
15. Etniile neautohtone, mai putin numeroase, au avut un caracter insular in timp ce populatia bastinasa era sedentara si superioara numeric, ocupand vaste teritorii, a reusit sa ii asimileze pe straini. Este adevarat ca de la acestia autohtonii au imprumutat o serie de cuvinte si denumiri topice.
DIN ISTORICUL DENUMIRILOR SATELOR COMUNEI NOSLAC
Repere geografice
1. CADRUL GEOGRAFIC AL COMUNEI
In prezent, in componenta comunei Noslac intra 6 sate: Captalan, Ciuci (din 1964, Stana de Mures, schimbare nemotivata si lipsita de ratiune, Copand, Valea Ciuciului (catun), Gabud si Noslac. Cu toate ca in documentele istorice satele mentionate apar la date diferite si cu nume diferit, toate au o vechime imemoriala. De altfel, este stiut si unanim acceptat faptul ca primele asezari omenesti au aparut pe vaile apelor. Despre vechimea satelor din comuna Noslac vorbesc descoperirile arheologice care au avut loc in aceasta zona. Din punct de vedere administrativ in decursul vremurilor, nu toate cele 6 sate au facut parte din aceasi unitate. Un lucru este clar, Captalanul a fost aproape tot timpul unit cu Noslacul, Copandul cu Ciuciul si Valea Ciuciului. O situatie aparte a avut-o Gabudul care a pendulat intre Ciuci si Atintis sau Gheja.
Din punct de vedere geografic, comuna Noslac este asezata la malul stang al raului Mures, in partea sudica a acestui rau. Patru sate sunt situate chiar pe albia raului. La o distanta de 3 km, mai spre sud-est se afla satul Gabud. Cu toate ca salele comunei Noslac sunt scaldate de apele Muresului, comuna dispune de un procent redus de teren drept, de ses. Cea mai mare parte a teritoriului este deluros, dealuri pe care se cultiva cereale sau sunt ocupate de pasuni si fanete sau sunt acoperite de paduri si arbusti. In majoritatea padurilor cresc, goroni, artari, tei, aluni, rachita, carpeni etc. Pe langa rau si paraie cresc salcii, plopi, arini etc. Prin paduri si bercuri cresc ciuperci care nu sunt exploatate la justa lor valoare .
In partea vestica a comunei la doar cativa km se afla vechiul oras Ocna Mures. Tot pe Mures, in partea de est se afla oraselul Ludus pana nu demult doar un targ. Paralel cu Muresul pe malul drept, serpuieste calea ferata cu cateva halti in dreptul satelor apartinatoare comunei Noslac. Avem in vedere haltile: Gligoresti (i se spunea si Ciuci ), Gura Ariesului si Lunca Muresului. Gara cea mai apropiata este Razboieni. Alte centre mai apropiate sunt, la nord Campia Turzii, Turda, la vest Aiud. In centrele mentionate traiesc numerosi locuitori originari din comuna Noslac. Multi s-au stabilit in Alba Iulia, Cugir, Tg. Mures, Cluj, Brasov si chiar in Bucuresti. Nume precum Copandean, Gabudean, mai putin Ciucian si Noslacan au o larga arie de raspandire. Acest fapt dovedeste ca din satele mentionate a plecat un numar insemnat de cetateni cu cateva secole in urma, in tot cazul cu mult inainte de institutionalizarea numelor de familie. Nu am intilnit nume formate de la denumirea satului Captalan, ceea ce inseamna ca locuitorii acestui sat au fost mai conservatori sau mai patrioti, ei nu si-au parasit locul de bastina. Inca un fenomen interesant legat de denumirea locuitorilor din satul Captalan. Conform normelor limbii romane ei ar trebui sa fie numiti captalaneni, asa precum sunt ciuceni, copandeni, gabudeni, noslacani (nu noslaceni), dar ei se numesc captalareni. Greu de explicat alternanta n/r.
Pe teritoriul actualei comune Noslac au mai fost atestate 2 sate, doua asezari: este vorba despre Cib si Simughi / Sumughi. Prin urmare ar fi fost 8 sate nu sase, cate figureaza in prezent, sau poate ar fi fost o alta repartizare a teritoriului.
Comuna Noslac este situata in partea nord vestica a judetului Alba pe malul stang al Muresului, unitatea Alba Iulia – Turda. Inaltimile cele mai mari se intilnesc in zona centrala a comunei (Vf.Captalan 500 m), iar partea sudica si sud estica – Creasta Somes 528 m, Deasupra Herii 643 m, Gabud 476 m, Intre Coaste 414 m etc. Prinicipala apa curgatoare care dreneaza teritoriul comunei Noslac este Raul Mures.
Teritoriul administrativ are o suprafata de 4835 ha ceea ce reprezinta 0,76 % din suprafata judetului si cuprinde cele 6 sate: Noslac- resedinta de comuna, Captalan, Copand, Gabud, Stana de Mures, Valea Ciuciului.
Localitatea Noslac se afla la o distanta de 69 km de Alba Iulia resedinta de judet, orasul cel mai apropiat este orasul Ocna Mures, la 7 km. Alt oras care se afla relativ aproape de centrul de comuna este orasul Aiud la o distanta de 36 km. Cel mai apropiat sat de centrul comunei este Captalan la l km, iar cel mai indepartat este Gabud la ll km.
Pe langa limita de nord a comunei trece calea ferata Alba Iulia – Teius – Cluj Napoca – Targu Mures.
Vecinatatile teritoriului administrativ al comunei sunt:
- La nord – comuna Lunca Muresului, judetul Alba si comuna Chetani, judetul Mures;
- La est – orasul Ludus si comuna Atantis, judetul Mures .
- La sud – comuna Farau, judetul Alba;
- La vest – orasul Ocna Mures, judetul Alba;
Teritoriul administrativ al comunei Noslac are în componenţă 6 sate componente, după cum urmează:
– satul Noslac (satul reşedinţă de comună)
– satul Captalan
– satul Copand
– satul Stana de Mures
– satul Valea Ciuciului
– satul Gabud
Gospodăriile populaţiei sunt situate de-a lungul văilor şi pe pantele dealurilor, cu toate caracteristicile aşezărilor umane din Vatra Muresului .
Ca prezentare generală, teritoriul comunei Noslac apare ca o depresiune îngustă, flancată de un relief puternic vălurit, un complex de bazine tectonice, de eroziune şi de alunecare care, în trecutul său geologic a fost aproape total împădurit.
Depresiunea se prezintă ca un culoar de formă asimetrică, încadrat de dealuri situate ca altitudini, între 500 şi 643 de metri, cu versanţi mai mult sau mai puţin povârniţi, pe care sunt foarte vizibile alunecările de teren din vremuri imemoriale sau mai recente. Gropile de pe versanţi, rezultate în urma dezrădăcinărilor de arbori prin prăbuşire în timpul furtunilor, confirmă ipoteza pădurii primare care acoperea cea mai mare parte a teritoriului. Relieful este ferăstruit de torente, pâraie şi văi tumultoase în perioada topirii zăpezilor ţi în perioadele de ploaie masivă, Cel mai important curs de apă este raul Muresul, cu afluentul sau raul Aries care se varsa in partea de nord a satului Copand la locul numit la Zugau.
Iarna in regiunea Noslacului
Media multianuală a temperaturii lunii iulie este de 16 grade Celsius, iar a lunii ianuarie este de minus 4 grade Celsius. Primul îngheţ se produce în jurul datei de 1 octombrie, iar ultimul în jurul datei de 1 mai. Se produc însă, aproape în fiecare an brume timpurii sau târzii, care afectează grav culturile agricole şi pomii, oamenii depinzând, în bună măsură, de hazardul naturii. Nu rare sunt cazurile când ninge pe arborii înfrunziţi şi pe pomii înfloriţi, ceea ce produce, pe arii mai restrânse sau mai extinse, dezastre greu de reparat. Media pluviometrică multianuală este de 800 mm/m.p. Maximul pluviometric se înregistrează în mai-iunie, iar minimul în luna februarie. Hazardul meteorologic provoacă, nu rareori, secete de iarnă, care reduc drastic sursele de apă, sau secete de vară, care periclitează recoltele de cereale, fanete şi de cartofi, care în aceste locuri, sunt resurse vitale. Maxima pluviometrică în 24 ore s-a consemnat în 1975, când s-au produs mari inundaţii pe valea Muresului si Ariesului. Inundaţiile majore sunt cu regularitate aproape anuală, indiferent de anotimp şi nu sunt rare cazurile când provoacă nu numai pagube materiale, ci şi victime.
RAUL MURES
Factori de risc natural
Stratul de zăpadă persistă cam 50 de zile pe an şi atinge, în medie o grosime de 30-40 cm şi chiar mai mult, cu viscoliri pe culmi.
Alunecările de teren care s-au produs sunt minore şi se datorează în mare parte precipitaţiilor abundente de la începutul primăverii şi datorită defrişărilor masive ale vegetaţiei forestiere. Prin cantităţile importante de precipitaţii produse de-a lungul timpului, comuna se împarte în nouă zone inundabile, zone cuprinse şi în Planul de Urbanism General al comunei. Aceste zone inundabile sunt:
o Zona inundabilă nr. 1 – Raul Mures. Natura inundaţiilor este revărsări de cursuri de ape rezultate din topirea zăpezilor, ploi abundente. Inundaţiile produse în această zonă în anii 1970, 1985, 1989, 1993 şi 2001 au fost de gravitate mică şi au afectat teren agricol în suprafaţă de 60 ha, drum comunal (5km.) şi construcţii aparţinând 15 proprietăţi particulare. Măsuri dispuse: regularizări şi protecţii de maluri, restricţii şi interdicţii la construcţii, reconstrucţii.
o Zona inundabilă nr.2 – Paraul Valea Sumudiului. Natura inundaţiilor este revărsări de cursuri de ape rezultate din topirea zăpezilor, ploi abundente. Inundaţiile produse în această zonă în anii 1970, 1985, 1989, 1993 şi 2001 au fost de gravitate mică şi au afectat teren arabil în suprafaţă de 80 ha aparţinând cetatenilor comunei. Măsuri dispuse: regularizări şi protecţii de maluri.
o Zona inundabilă nr. 3 – Torentul Valea Gabudului. Natura inundaţiilor este revărsări de cursuri de ape rezultate din topirea zăpezilor, ploi abundente. Inundaţiile produse în această zonă în anii 1970, 1985, 1989, 1993 şi 2001 au fost de gravitate mică şi au afectat teren agricol în suprafaţă de 1,5 ha aparţinând locuitorilor satului Gabud şi 2 km de drum comunal. Măsuri dispuse: regularizări şi protecţii de maluri, restricţii şi interdicţii la construcţii, reconstrucţii, amenajări silvice, îmbunătăţiri funciare.
Aceste zone de risc natural, atât din prisma alunecărilor de teren cât şi a inundaţiilor sunt bine determinate în Planul de Urbanism General, în Regulamentul Local de Urbanism şi Planul de Amenajare a Teritoriului, întocmite de SC „Proiect – Alba” SA. şi aprobate de Consiliul Local al comunei Noslac, judeţul Alba, prin Hotărârea nr. 10/2001. Numărul total al construcţiilor existente în zonele de risc este de 31, din care 28 au fost construite înainte de anul 1989.
Flora si Fauna
Flora si fauna satelor comunei Noslac nu se deosebesc prin nimic fata de cele din alte sate ale depresiuni Ardealului. Anchetarea si adunarea denumirilor de plante are o vechime de peste trei veacuri. Cea mai veche marturie in acest sens este un manuscris Glosar de plante slavo-roman care dateaza, dupa unii, din 1649, dupa altii din 1700 sau 1704. Flora comunei Noslac, datorita climei si varietatii formei de relief este bogata si diversificata. Patru din cele 6 sate ce intra in componenta comunei Noslac se afla pe malul stang al raului Mures. Pe malul raului se intind raturile si bercurile, specifice cursurilor de apa si cu o vegetatie caracteristica unor astfel de terenuri. Toate satele sunt brazdate de o serie de paraie care serpuiesc printre numeroasele vai. In trecut, pe aceste paraie curgea apa pe tot parcursul anului. Printre vai se afla unele terase numite de localnici sesuri. Din terase se ridica un numar insemnat de movile, damburi si dealuri de diferite forme si marimi .Dealurile, unele mai domoale altele mai abrupte, au destinatie diferita: pe unele se practica agricultura, pe altele se gasesc pasuni si fanete, un procent insemnat de dealuri sunt acoperite cu paduri. Prin urmare, in dependenta de relief, de clima, de hidrografie a luat nastere, si-a proliferat si flora zonei. cat priveste zona de care ne ocupam se poate afirma ca au existat si exista conditii naturale prielnice pentru cresterea si dezvoltarea unui numar insemnat de arbori dintre care amintim: gorunul, salcamul, carpenul frasinul, mesteacanul, paltinul, ciresul paduret, marul paduret, parul paduret, macesul, porumbarul, cornul si singerul.
· În zonele de luncă, pe solurile prundoase şi umede de-a lungul văilor, proliferează arinul şi salcia
· Păşunaturile sunt ameninţate cu năpădirea de porumbari, jnepeni şi măcieşti
· Paltinul, frasinul şi mai rar, ulmul, apar fie solitari, fie în amestec cu ceilalţi arbori, la care pe alocuri se adaugă mărul şi cireşul sălbatic
· În ultimele decenii peisajul silvic s-a schimbat în bună măsură prin defrişări .
· În „rosturile” (runcurile) astfel create proliferează arbuşti fructiferi: murul, cornul, iar pe cioate apar colonii de pleurotus ( ciuciuleţi) şi ghebe – specii de ciuperci cu mare valoare nutritivă
· Prin păduri şi poieni cresc, uneori foarte abundent, ciuperci de toate speciile.
Solurile sunt propice dezvoltării unei bogate şi diversificate vegeraţii ierboase, preponderent păiuşoasă. Păşunile sunt năpădite de colonii de cimbrişor, grosamă şi părul-muntelui, plante care nu sunt agreate de animale, ceea ce duce la scăderea importanţei economice a acestor terenuri. Pe terenurile umede şi umbroase se dezvoltă urzicile, brusturii, ferigile şi potbalul.
Flora locurilor cuprinde şi numeroase specii de plante medicinale, cele mai frecvente fiind ciuboţica cucului, cimbrişorul, sunătoarea, patlagina de diverse specii, roiniţa, talpa gâştei. Unele fâneţe sunt năpădite de grosamă şi lungoare, care degradează calitatea laptelui de vacă, dându-i un gust neplăcut. Toamna, păşunile şi cositurile sunt invadate de brânduşi care, consumate în cantităţi mari de către animale, provoacă intoxicaţii grave şi chiar moartea. De primăvara şi până la vremea cositului câmpurile prezintă un fascinant spectacol policrom, iar păşunile sunt feerii coloristice în galben şi mov.
Pomii fructiferi, în număr redus, au condiţii de fructificare doar pe dealuri, deasupra văilor invadate de ceaţă, care în plină vară, nu se ridică înainte de ora 10. Nu numai ceaţa, ci şi brumele târzii au făcut ca pomicultura să fie o ocupaţie sporadică în zonă şi, atâţia câţi există, pomii să fie de soiuri slab productive.
Fauna locului este reprezentată de lupi, vulpi, mistreţi, căprioare, iepuri etc.. Datorită populării tuturor versanţilor şi reducerii drastice a pădurii primare fauna silvestră este redusă ca număr de specii şi ca număr de indivizi pe specie. Nici chiar banalii iepuri nu oferă vânătorilor prea multe satisfacţii cinegetice
Dintre speciile locale de păsări se remarcă fazanul, ciorile, coţofenele, gaiţele, cristeii, piţigoii, cucul, cintezele, uliul şi, mai rar corbii. Liniştea nopţilor de vară este spartă de ţipetele stridente ale huhurezilor şi bufniţelor. De-a lungul văilor îşi duc existenţa mierlele de apă şi codobaturile cu zborul lor graţios. Dimineţile de primăvară-vară sunt sporite în frumuseţe de concertul de virtuozi naişti, care sunt sturzii şi mierlele. Căldura şi frumuseţea dimineţilor de vară capătă un farmec aparte prin cântecul sincopat al pupezelor.
Aceasta este Noslacul în imagini vizuale şi auditive, care mângâie existenţa modestă a locuitorilor acestor plaiuri, care se zbuciumă între …geografie şi istorie…, amândouă nu prea generoase cu oamenii.
Configuraţia terenului şi a vegetaţiei este favorabilă cxreşterii animalelor. Datorită faptului că aproape toate terenurile propice păşunilor şi fânaţelor sunt proprietăţi particulare, ponderea animalelor în gospodării o deţin bovinele şi numărul lor este direct proporţional cu suprafaţa de teren deţinută de fiecare familie, dar şi cu forţa de muncă existentă.
Absenţa marilor păşunaturi a făcut ca numărul oilor să fie redus la strictul necesar de hrană şi îmbrăcăminte pentru fiecare familie. În aceste condiţii creşterea animalelor nu a putut să devină o sursă principală de venituri, ci doar una auxiliară, oamenii de aici, în toate periodele istorice trebuind să-şi caute alte surse de existenţă. Absenţa marilor păşunaturi a făcut ca nici alte specii de animale domestice – caprele, porcii – să nu fie crescute în număr profitabil, astfel că marea majoritate a gospodăriilor să aibă o stare economică modestă. Aceasta este determinată şi de absenţa culturilor cerealiere, acestea trebuind adese de la ţară sau cumpărate din piaţă.
Graul, porumbul, sfecla de zahar, legumele sunt culturile care domina şi sursa principală de hrană iarna. Pentru aceasta ogoarele trebuie fertilizate intens, în fiecare an, cu gunoi de grajd, dar recolta este dependentă de hazardul meteo-climatic. Ogoarele se secătuiesc după câţiva ani, sunt năpădite de turiţă şi trebuie tăiate altele.
Cu câteva decenii în urmă cultura cânepii si tutunului deţinea o pondere importantă în toate gospodăriile. Industria casnică a acestei plante textile a generat nu numai produse care fac obiectul studiilor de etnografie, ci şi numeroase creaţii folclorice ce se colportau de la clăcile şi şezătorile de odinioară, o parte din această comoară o te tazaurizăm aici..
Cultura zarzavaturilor se face, de asemenea, nu numai pentru consumul casnic, ci si pentru comert .
